Atāta linişte-i īn jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
Īn piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cāntec cānta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.
Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sānge tānăr īnca-n vine,
cu patimi mari īn sānge,
cu soare viu īn patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
īn noi
viaţa netrăita.
Atāta linişte-i īn jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine ştie - suflete,-n ce piept īţi vei cānta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frānta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?
Notes
To read the translation to English click here
http://oldpoetry.com/opoem/118936-Lucian-Blaga-Silence
Adding your comment:
